pauini asiatici

Păunul asiatic (Pavo cristatus) este o pasăre din familia fazanilor (Phasianidae), ordinul Galliformes. Păunul asiatic sau păunul albastru poate fi considerat o pasăre decorativă, masculul are un aspect morfologic deosebit când coada este deschisă în formă de evantai. In prezent păsările trăiesc și sub fomă domestică răspândite pe tot globul.

In forma sălbatică păunul populează unele ținuturi din India, Pakistan și Sri Lanka, unde trăiește în cârduri mari, preferând regiunele deluroase și luminișurile în apropiere de apă din pădurea ecuatorială. Păunul poate fi văzut și înparcuri, deoarece este o pasăre sedentară care preferă să nu-și părăsească locul.[modificare]Răspândire

Hrana

Păsările pornesc în căutare de hrană dimineața devreme și seara în timpul amurgului, hrana lor fiind constituită din șerpi tineri, ele sunt foarte prețuite în India, deoarece consumă și cobrele tinere.

Aspect

Din punct de vedere al aspectului morfologic are penajul frumos colorat. Masculul este albăstrui-siniliu pe piept și gât, brun dechis pe aripi, penele din coadă sunt foarte lungi, având pe ele un desen multicolor, desen numit „ochi de păun”. Femele sunt mai puțin colorate, la ele predomină culoarea brun-deschis.

Împerecherea

In timpul împerecherii masculii își răsfiră penele cozii într-un evantai. Aceasta fiind un mijloc vizibil de marcare a revirului său în timpul perioadei de reproducție. De îngrijirea puilor se ocupă numai femela.

Altele

Păunul a fost adus ca pasăre decorativă deja cu 4000 de ani în urmă în bazinul mediteran. Păunul este pasăre mitologică, în Grecia, India și Sri Lanka. Păunul a fost servit ca delicatesă în Egiptul Antic, sau în Roma Antică.

Papagalul gri african de Congo

Papagalul gri african Timneh

Papagalul gri african (Psittacus erithacus), cunoscut și ca papagalul Jako, (în engleză African Grey Parrot sau Grey Parrot) este o specie de papagali originară din pădurile Africii de Vest și Centrale.

1 Descriere 2 Răspîndire 3 În captivitate 4 Păsări de companie 5 Hrana 6 Voliera 7 Reproducerea 8 Galerie foto 9 Legături externe

Descriere

Două subspecii sunt descrise:

• Papagalul gri african de Congo (Psittacus erithacus erithacus), cu o lungime de aproximativ 33 cm, are un colorit cenușiu deschis, coada roșie, ciocul negru și picioarele negre-cenușii.
• Papagalul gri african Timneh (Psittacus erithacus timneh), cu o lungime de aproximativ 30 cm, are un coloritul cenușiu închis, pe burtă cenușiu deschis, coada roșu-vișiniu închis, ciocul negru cu partea de sus maro deschis și picioarele negre-cenușii.

Răspîndire

Răspîndire

Papagalul gri african trăiește în Coasta de Fildeș, estul și vestul Keniei, Angola, din nord până înspre sud, regiunea de sud a Congoului și nord-vestul Tanzaniei.
Populație naturală este destul de stabilă însă subspecia Timneh este pe cale de dispariție în unele regiuni din cauza braconajului.

În captivitate

Papagalii africani gri sunt păsări foarte active cu o voce moderată, foarte curioși, plini de energie și foarte robuști. În afara perioadei de împerechere pot fi crescuți și cu alte specii de papagali. Păsarile capturate rămîn în general foarte speriate și la apropierea stăpînului țipa și se panichează. Nu la toți le place să se scalde.

Păsări de companie

Papagalui Jako este foarte îndrăgit ca păsări de colivie, uimind prin inteligența lor. Sunt foarte apreciați pentru capacitatea lor de a învăța, imita vocea umană, trucuri și alte sunete, fiind considerați cei mai vorbăreți papagali. Obișnuiți cu contactul mâinii umane (sunt blînzi) sunt foarte jucăuși și prietenoși.

Hrana

Consumă diferite fructe și legume, amestec de semințe potrivit acestei specii, minerale, hrană încolțită. Pe perioada de nidificare li se poate da o hrană specială formată din ou și pîine albă. Dacă sunt hrăniți în mod nepotrivit pot ajunge ușor la obezitate.

Voliera

Cu cît voliera este mai mare cu atît este mai bine. Indicată ar fi o volieră exterioară cu acces la o volieră interioară. Iarna trebuie asigurată o temperatură de minim 5 °C în voliera interioară și lasat accesul spre voliera exterioară. Cuibul poate sa rămînă tot timpul în volieră.

Reproducerea

Pui de o zi

Se reproduc destul de ușor, important este să fie o pereche care harmonează. Perioada împerecherii începe prin luna mai. Depun 3-4 ouă care însă deseori sunt ouă infertile. Perioada incubației este de 26 zile. Puii ies pe la vîrsta de 12 săptămîni din cuib și este indicat să mai rămînă o perioadă în compania părinților.
În libertate trăiesc în perechi și uneori se adună în grupuri de cîteva sute de păsări. Galerie foto

• 
• 
• 

Rechinul inger

Cu un corp extrem de plat si cu inotatoarele pectorale impresionant de mari, Squatina squatina seamana mai degraba cu un calcan decat cu un rechin.  Culoarea pielii lui variaza de la gri la roscat sau verde-maroniu, fiind brazdata de mici pete albe si de puncte negricioase. Exemplarele tinere prezinta modele albe complexe si pete mari, inchise la culoare, in timp ce la adulti acestea sunt mai simple.

Rechinul inger poseda cateva protuberante, asemenatoare unor mustati, in apropierea narilor. Acestea ii folosesc pentru a gusta si pentru a simti. Ochii mari si rotunzi, cu fanta pupilara verticala ii confera o buna vedere de jur imprejur, facandu-l un bun pradator de ambuscada.

Traieste in nord-estul Atlanticului. Din punct de vedere istoric, aria sa de raspandire s-a extins de la Norvegia la Mauritia, Insulele Canare, Marea Mediterana si Marea Neagra. Insa treptat, specia Squatina squatina a disparut cu desavarsire din unele dintre aceste zone (Marea Nordului, Marea Mediterana), iar in altele este foarte putin frecventa. Desi candva a reprezentat un element comun si important al lantului trofic in apele de coasta si de self din zonele enumerate mai sus, rechinul inger a cunoscut un declin dramatic in ultimii 50 de ani. Cauza principala a decimarii numarului de exemplare din aceasta specie o constituie in special pescuitul intensiv din zonele respective.

Este un peste nocturn, petrecandu-si ziua ingropat in noroi sau in nisip, lasandu-si la suprafata numai ochii proeminenti. Din aceasta pozitie poate ataca prada, napustindu-se asupra ei cu o viteza uimitoare. Se hraneste cu pesti cu corpul lat (platica, limba, calcan etc.), crustacee sau moluste. Noaptea inoata cu putere pe fundul apei. In partile nordice ale ariei lui de raspandire, rechinul inger migreaza sezonier, mergand catre nord pe timpul verii.

Este vivipar - aceasta insemnad ca puii se dezvolta in interiorul uterului femelei. Perioada de gestatie dureaza de la 8 la 10 luni, dupa care femela da nastere unor pui care au aproximativ 24-30 de cm. lungime. Numarului acestora variaza de la 7 la 25, dimensiunea lor depinzand de dimensiunea mamei.

Rechinul ciocan

Misterul rechinului ciocan s-a rezolvat, cu ajutorul unui studiu care arata ca acesti rechini au o excelenta vedere binoculara si un camp vizual de 360 de grade.
Dezbaterile despre capul in forma de ciocan al acestei specii de rechin dureaza de secole intregi, iar argumentele legate de capacitatile vizuale exista de zeci de ani, spune dr. Michelle McComb, de la Florida Atlantic University din Boca Raton, Florida, SUA.
Vederea binoculara apare cand campurile celor doi ochi se suprapun, permitand o perceptie foarte clara a adancimii si distantei. Este extrem de importanta pentru pradatori care au nevoie sa estimeze distanta pana la prada.
Studiul realizat la de catre McComb si colegii sai pe niste rechini ciocan plasati intr-un acvariu a confirmat ca acestia pot vedea si direct in fata lor, nu doar pe laterale si ca pot estima perfect distanta pana la prada.
Cercetatorii au aratat ca gradul de suprapunere a imaginilor ochilor creste odata cu latimea capului.
La rechinii cu cap normal, campul vizual al fiecarui ochi se suprapune cu doar 10 grade. In cazul rechinului ciocan Sphyrna lewini se suprapune cu 32 de grade, iar la rechinul ciocan Eusphyra blochii cu 48 de grade (latimea capului acestui rechin este aproape jumatate din lungimea corpului).
Forma capului le aduce si mai multe beneficii: daca isi misca putin capul vad ce se intampla in spatele lor, deasupra si sub ei.

Iepurele

Termenul de iepure desemnează o serie de specii de mamifere cu urechi lungi din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha. Acestea se clasifică în 2 categorii: iepure de câmp și iepure de casă. Din punct de vedere genetic cele două specii sunt complet diferite și nu se pot înmulți între ei. Iepurele european (Oryctolagus cuniculus) este la originea multor rase de iepuri de casă, crescuți în prezent în lumea întreagă.

1 Iepurele de casă 2 Cecotrofia 3 Iepurele de câmp 4 Note 5 Legături externe 6 Vezi și

Iepurele de casă

Iepurele de casă a păstrat multe dintre particularitățile biologice ale rudei sale sălbatice. Asemenea acestuia, are o activitate mai intensă odată cu venirea nopții. Când are posibilitatea, chiar și iepurele de casă sapă adăposturi în pămant și acolo își stabilește culcușul.
Iepurele este un animal deosebit de fertil și naște câte 7-8 pui, câteodată chiar mai mulți la o singură sarcină. Drept rezultat al domesticirii, iepurii de casă nu manifestă caracter sezonier în privința înmulțirii, însă în lunile de toamnă, în condițiile scăderii duratei zilei, se manifestă o reducere ușoară a activității sexuale. Acest fapt dă posibilitatea ca, anual, de la o singură femelă (iepuroaică) să se obțină un număr de 5-6 nașteri, însumând în medie un număr de 34-40 de pui. Coeficientul ridicat de înmulțire la iepure este dat și de perioada scurtă de gestație, proprie acestei specii, de numai 30-32 de zile. Femelele de iepure pot fi fecundate imediat dupa naștere, deoarece această specie combină în mod fericit sarcina și lactația. Această particularitate este exploatată pe scară largă în practică. Fecundarea în termen de zece zile de la naștere se practică în sistemul de creștere intensivă, fecundarea din cea de a zecea până în cea de a douăzecea zi pentru sistemul de creștere semi-intensiv, iar după a douăzecea zi în sistemul de creștere extensivă a iepurilor. Dezvoltarea embrionară a fătului decurge de asemenea foarte repede. În cea de a 13-a - 15-a zi, embrionii au mărimea unei nuci, în cea de a 20-a zi, ei sunt aproape formați în întregime și încep să capete caracterele morfologice (de formă și aspect) specifice speciei. Femelele de iepure nasc, cel mai adesea, în timpul nopții sau în primele ore ale dimineții. Durata nașterii este de 15-20 de minute. Puii se nasc cu o greutate de la 45 la 80 de grame, în funcție de rasa din care provin.
Caracteristici

• Un iepure matur poate ajunge la 3-6 kg în greutate, în funcție de sex și rasă.
• Poate trăi până la 7 ani
• Formula dentară: 2 * (I 2/1, C 0/0, P 3/2, M 3/3) = 28
• Temperatura medie a corpului: 39 C
• Urechi puternic vascularizate
• Până la 0,5 m lungime
• Incisivi dezvoltați
• 4 perechi de glande mamare
• Auzul bine dezvoltat

Creșterea iepurilor de casă (cuniculicultura) este o subramură relativ nouă a creșterii animalelor, asigurând carne dietetică de calitate superioară, piei frumoase, lână și alte produse suplimentare, fără a uita frumusețea acestor animale drăgălașe.

Cecotrofia

Termenul cecotrofie înseamnă reingestia crotinelor. Crotinele reprezintă un conglomerat sferoid de fecale de cai, oi, iepuri etc., cunoscute în vorbirea curentă ca "căcăreze". ^[1] Cecotrofia, adică faptul de a-și mânca căcărezele, este un act fiziologic normal, absolut necesar și deosebit de important pentru hrănirea iepurelui.
Dacă la animalele rumegătoare, precum vaca sau oaia, acțiunea microorganismelor asupra hranei ingerate se produce în prima parte a aparatului digestiv, adică în stomac și în intestinul subțire, iar substanțele cu valoare nutritivă sunt absorbite de organism datorită siprafeței mari de digestie, la iepure, care este un rozător, microorganismele care descompun hrana se găsesc abia în partea finală a aparatului digestiv, și anume în cecum. Acest organ joacă un rol foarte important în hrănirea iepurelui, deoarece hrana staționează în el circa 6 ore, timp în care microflora bacteriană o descompune în elemente nutritive foarte importante. Abia prin cecotrofie, adică mâncând căcărezele moi rezultate, iepurele beneficiază în totalitate de elemntele nutritive ale hranei ingerate inițial. ^[2]
Iepurele elimină două feluri de ecremente: ^[3]

• Crote dure. Acestea sunt sferice, cu diametrul de circa 1 cm, cu un conținut mare de fibre. Se regăsesc pe podeaua cuștilor în care sunt crescuți.
• Crote moi. Acestea nu se regăsesc în cuști, deoarece iepurele le preia direct din anus. Crotele moi, denumite și cecotrofe, au forma de ciorchini cu boabe de 4 mm, legate cu un mucus. Culoarea suprafeței este verzuie. Iepurele le înghite fără să le mestece. Ele ajung în stomac, de partea opusă pilorului, și se amestecă cu hrana proaspăt ingerată, de unde ajung în intestin, care absoarbe elemente nutritive conținute în acestea.

Pui de iepure de câmp

Iepurele de câmp

Lungimea corpului este de 48-52 cm la care se adaugă coada de 8-9 cm. Greutatea este de 4 kg, iar în unele cazuri poate ajunge și până la 6 kg. Culoarea blănii variază în funcție de loc și anotimp, nuanța generală fiind cenușie-roșcată. Este răspândit din deltă până la munte. Se hrănește cu iarbă, morcovi, cereale, iar iarna cu scoarța copacilor. Femela naște pui vii pe care îi hrănește cu lapte. Gestația este de 42-43 de zile.

 

 

Hamsterul

Hamsterul – Animal de Companie

Informatii generale

» Hamsterii sunt mici rozatoare de diferite tipuri si culori (albi, maro, gri sau cream).
» Greutate adultilor poate fi la mascul intre 85 si 140 grame iar la femele intre 95 si 120 grame.
» Speranta de viata a hamsterilor este de 2 pana la 3 ani dar sunt si cazuri in care pot trai pana la 4 sau chiar 5 ani.
» Consumul de apa este variabil, pot tolera perioade mai lungi fara apa, dar trebuie sa aiba mereu apa proaspata la dispozitie intr-un mic recipient. Isi pot satisface nevoia de apa si din consumul de fructe sau legume proaspete.
» Un adult poate consuma intre 10 si 15 grame de mancare pe zi, dar consumul de mancare depinde si de activitatile pe care le are micul animal pe parcursul unei zile.

Cumpararea unui hamster

» Cand cumparati un hamster trebuie sa aveti grija ca acesta sa nu fie prea mic (sub 3 saptamani) sau prea batran (peste 3 luni). Un hamster mic risca sa nu supravietuiasca pentru ca nu se poate hrani singur, iar o femela cu varsta mai mare de 3 saptamani s-ar putea sa fie insarcinata ceea ce s-ar putea sa nu va convina.
» Sa nu cumparati niciodata un hamster ranit chiar daca vanzatoare insista sa vi-l vanda la jumatate de pret.
» Este important ca magazinul de unde il cuparati sa fie curat si ingrijit. Mai puteti cere sa puneti mana pe hamster si sa observati reactia acestuia. Daca este speriat sau fuge inseamna ca nu a fost bine socializat.
» Cand cumparati un hamster trebuie sa fiti atenti ca acesta sa aiba ochii limpezi iar blanita sa nu-i fie uda. Daca nu e asa inseamna ca hamsterul poate fi bolnav.
» Cumparati un singur hamster pentru ca dupa ce mai cresc risca sa se bata intre ei. Daca vreti sa inmultiti hamsteri trebuie sa tineti masulul si femela in custi separate. Este insa posibil ca doi hamsteri din aceiasi specie sa se inteleaga foarte bine.

Custile pentru hamster

» Cusca unui hamster trebuie sa fie cat mai incapatoare. Marimea unei custi normale pentru un hamster este undeva la 50/35 cm. Sa nu cumparati niciodata custi ovale sau rotunde pentru ca hamsterii risca “sa innebuneasca” in ele pentru ca isi pierd orientarea. Distanta dintre barele custilor trebuie sa fie de 0,5 cm pentru hamsterul pitic si de 1 cm pentru celelalte specii. Daca distantele sunt mai mari, este posibil ca hamsterul sa iasa din cusca. Sunt indicate custile cu gratii pentru ca hamsterii pot respira normal in ele, fata de custile din sticla sau alte materiale. Custile trebuie sa aiba o casuta si o roata unde hamsterul se poate juca in voie.

Hranirea hamsterului

» Hamsterii sunt animale omnivore ceea ce inseamna ca ei pot consuma si vegetale si carne. Mancarea lor naturala include seminte, graunte sau insecte dar le plac si boabele de porumb sau ovaz. Chiar daca mancarea pentru hamsteri din magazinele de animale contine nutritia ideala pentru un hamster este posibil ca acesta sa nu o manance. Mancarea lor favorita este cea din habitatul natural si anume semintele. Puteti hrani hamsterul la o anumita ora pe zi sau ii putei lasa mancarea intr-un mic recipient. Nu uitati sa inlocuiti mancarea invechita cu mancare proaspata. Este indicat sa inlocuiti mancarea in fiecare zi, in special mancarea care se altereaza (ou fiert, carne). Un alt lucru important este ca hamsterul sa aiba tot timpul apa proaspata. Este ideeal sa inlocuiti apa cel putin o data pe zi.
» Nu hraniti hamsterul cu ciocolata sau alte dulciuri.

Cum se imblanzeste hamsterul

» Probabil in magazinele de animale angajatii nu au timpul suficient pentru a se ocupa permanent de fiecare animalut in parte si din acest motiv trebuie sa-l imblanziti voi, de preferat cand sunt micuti. In primul rand incepeti cu mancarea pe care o asezati cu mana pentru ca astfel hamsterul se va obisnui cu mana care il hraneste si in timp incercati sa-l hraniti din palma. Mangaiati-l si vorbiti mult cu el, pentru a se invata cu vocea. Priviti-l in ochi pentru ca ii place sa i se dea cat mai multa atentie. Nu este bine sa-l deranjati cand doarme. Perioada de imblanzire ar trebui sa dureze pana in patru saptamani dar la unii hamsteri poate dura si mai mult astfel ca trebuie sa aveti rabdare cu ei.

Rase de hamsteri

» Hamsterul Pitic Rusesc – originar din Asia centrala, China, Mongolia si Rusia.
» Hamsterul Pitic Robrocski – originar din Asia centrala, China, Mongolia si Rusia, este cel mai mic dintre hamsteri (hamsterul adult ajunge pana la maxim 5 centimetri lungime).
» Hamsterul Auriu – originar din Siria, este cel mai mare dintre hamsteri, poate atinge lungimi de pana la 25 de cm.
» Hamsterul Alb Pitic Siberian – originar din estul Siberiei si Kazahstan.

cabra

Cobra regală (Ophiophagus hannah) este o specie de șerpi veninoși din familia Elapidae. Este singura specie din genul taxonomic "Ophiophagus", în limba greacă înseamnă "mâncător de șerpi", denumire îndreptățită deoasece hrana cobrei regale este compusă numai din șerpi și șopârle.
Cobra regală este un șarpe de talie mare, el atinge în mod normal o lungime de 3 - 4 m, când s-a descoperit un exemplar care avea lungimea de 5,59 m, s-a căzut de acord că este cel mai mare șarpe veninos din lume.
Cobra regală poate fi întâlnită în regiunile cu păduri din Asia de Sud Est, este un șarpe care trăiește pe sol. Mușcătura unei cobre regale produce de regulă moartea unui om adult. Accidentele sunt însă foarte rare produse de mușcătura cobrei, deoarece șarpele nu este deosebit de agresiv și duce o viață retrasă în păduri.

1 Caractere morfologice 2 Areal de răspândire 3 Mod de viață 4 Literatură 5 Legături externe

 Caractere morfologice

Cobra regală, cu lungimea medie de 3 - 4 m, este cea mare specie din grupa șerpilor veninoși, exemplarele cele mai mari de aproape 6 m, fiind întâlnit în Thailanda, 4,25 m în Filipine. Coada măsoară ca. 20 % din lungimea șarpelui, în caz de atac ia poziția cu gâtul dilatat, ca în cazul cobrelor veritabile Naja. Ca și la ceilalți șerpi din familia Elapidae, capul cobrei regale este acoperit de 9 solzi mari așezați simetrici. Culoare șerpilor adulți este diferită, cu nuanțe de la brun deschis, măsliniu până la negru, animalele adulte au pe tot corpul o culoare uniformă.

Areal de răspândire

Cobra regală este răspândită pe un areal întins în regiunile cu păduri tropicale, dar poate apare și pe plantațiile din Asia de Sud Est. Acest areal se întinde din sudul și estul Indiei, Indochina de sud, Indonezia, Malaezia, Myanmar până pe insulele Filipine.   Mod de viață

Cobra regală

Modul de viață al cobrei regale este cunoscut că este un șarpe activ ziua care trăiesc pe sol. Dar sunt unii autori că șarpele ar fi văzut și în copaci și că ar fi și noaptea activ. Hrana lor constă exclsiv din șopârle și șerpi. Prada după ce a fost mușcată, este fixată până nu se mai mișcă, aceasta poate dura un timp de 10 - 30 minute. Cobra regală este ovipară (se înmulțește prin ouă), fiind singura specie cunoscută care construiește cuib, care conține între 20–40 de ouă. În India depune ouăle între lunile aprilie - iulie, în Indochina de sud s-au găsit în august un cuib construit din frunze cu 25 de ouă de cobră regală. Femela apără vehement cuibul față de dușmani, dar cu exepția apărării cuibului, șarpele este mai puțin agresiv față de om. Veninul cobrei este o neurotoxină care are doza letală DL₅₀1,2–3,5 mg /kg. greutate coprporală. Din cauza cantității mari de venin inoculat mușcătura cobrei regale este de regulă mortală. Simptomele tipice care apar sunt: tumefierea intensă a locului mușcat, care se extinde, dacă cel mușcat nu este imediat tratat, moartea survine prin asfixie, după 20 de minute, au fost semnalate și cazuri când cel mușcat a murit după 12 ore. Se cunosc până în în anul 1191, 35 de cazuri, când omul a fost mușcat de șarpe, din care 10 au fost cazuri mortale. Nu sunt date suficiente pentru a preciza gradul de periclitate în care se află cobra regală.

anaconda

Anaconda sunt una dintre cele mai "cu greutate” specii de serpii din lume. Sunt serpi neveninosi, constrictori, adica isi ucid prada prin incolacire in jurul ei, strangand-o pana cand moartea survine datorita lipsei respiratiei si mai ales din cauza fracturilor multiple. Serpii adultii foarte mari vaneaza chiar animale mari precum caprioare, capibara (cel mai mare rozator din lume), porci salbatici. Industria cinematografica a profitat de imaginea impunatoare a acestui sarpe, folosindu-l ca personaj principal in numeroase filme, cele mai cunoscute fiind cele din seria "Anaconda”. Acest lucru nu a facut decat sa sporeasca popularitatea acestui sarpe, care din jungla amazoniana si ecranele cinematografice a ajuns un cautat animal de companie. Fiind oarecum nou patruns in lumea animalelor de companie se stiu mai putine lucruri despre ingrijirea, nevoile si speranta d eviata a acestui sarpe in captivitate. In continuare vom prezenta un scurt ghid de ingrijire a acestor serpi spectaculosi.

Anaconda sunt originari din America de Sud, bazinul Amazonului. Sunt serpi iubitori de apa, mediu in care petrec mare parte din zi, vaneaza si chiar se hranesc. Trebuie tinut cont de acest aspect cand amenajati adapostul pentru el. Amplasati unul sau doua bazine cu apa, adaptate marimii animalului. Este mai convenabil sa amenajati  doua bazine deoarece se curata mai rar, iar atunci cand se intampla aceasta actiune, sarpele are unde sa se retraga. Serpii isi fac nevoile in apa asa ca este necesar sa curatati apa destul de des. O apa murdara dezvolta bacterii si pericliteaza viata sarpelui. Pentru curatarea apei puteti folosi si filtre speciale, care se gasesc mai greu la noi. Un filtru obisnuit de acvariu nu este recomandat deoarece poate fi defectat cu usurinta de sarpe.

Jungla amazoniana poseda o temperatura si o umiditate relativ ridicata. Exact aceleasi conditii trebuie sa se regaseasca si in terariul dumneavoastra. Umiditatea ar trebui  sa depasesca 50%. Este destul de dificil de indeplinit acest criteriu cu dispozitive improvizate, de aceea un umidificator din comert v-ar ajuta enorm. Un recipient din plastic cu muschi de copac umeziti, este un alt ajutor pentru a asigura o umiditate optima. In plus este un mediu de care sarpele poate profita cand doreste, se poate aseza pe acest strat de muschi. Temperatura la care sarpele se simte cel mai bine este cuprinsa intre 22 si 32 de grade Celsius. Acest gradient de temperatura ar tebui sa ii fie furnizat in terariu. O parte a lui sa fie cu o temperatura ridicata, pentru ca sarpele sa poata sta tolanit la caldura, iar cealalta parte cu o temperatura mai mica, dar nu mai jos de 20 de grade Celsius, in cazul in care sarpele dorest sa se racoresca. Jungla amazoniana, datorita vegetatiei abundente reuseste sa furnizeze sarpelui aceste variatii de temperatura. Caldura poate fi furnizata de becuri speciale, dispozitive ceramice incalzite, covorase electice s.a. Un termometru sa fie amplasat in ambele zone pentru a avea control asupra temperaturii.

Anaconda sunt maestri ai evadarilor, astfel terariul trebuie sa se inchida foarte bine. Poate fi din sticla sau platic, cu orificii pentru aerisire si cu capac cu o inchidere buna. Sa fie suficient de mare pentru ca srpele sa se poata intinde.

Substratul terariului poate fi format din talaj obisnuit pentru rozatoare, metinut curat. Unii crescatori recomanda chiar si ziarul sau hartia pentru acest scop. Curatenia in adapost trebuie respectata, iar lunar este bine sa fie dezinfectat tot terariul si toate accesoriile.

Hrana anacondelor captive poate fi constituita din soareci, sobolani, pui, broaste s.a. Soarecii si sobolanii este recomandat sa fie dati omorati, pentru a preveni evetualele rani produse de acestia prin muscaturi sau zgarieturi cand sunt atacati. Anacondele mananca mai putin decat alti serpi de genul lor (boa, piton). Cu cat sarpele este mai mare cu atat va fi hranit mai rar. Puii de anaconda sunt foarte sensibili si greu de hranit. Va trebui sa incercati o multitudine de tipuri de hrana pentru a descoperi pe care o prefera. Soareci, carne de pui sau chiar pestisori ar putea fi pe placul lor. Sa nu av ingrijorati daca nu mananca cu saptamanile, anaconda sunt foarte rezistenti in acest sens. Hraniti sarpele cu o penseta lunga, nu direct din mana, pentru a preveni muscaturile. Anaconda sunt mai agresivi decat ceilalti serpii din clasa lor, iar momentul hranirii poate exprima cel mai bine acest comportament. Agitati hrana cu penseta pentru a trezi interesul sarpelui, insa retrageti-va mana imediat. Nu hraniti sarpele din mana, deoarece mirosul prazii se impregneaza in piele, iar sarpelui nu ii va fi greu sa av confunde cu prada. Hrana trebuie administrata sarpelui in functie de talie astfel: marimea rozatoarei sa fie egala cu diametrul sarpelui. Una-doua astfel de prazi saptamanal este suficienta pentru un Anaconda.
    
Serpii foarte masivi este recomandat sa fie manuiti de mai multe persoane, proportia este de un om la 2m de sarpe. Dupa cum spuneam au un caracter imprevizibil, agresiv si nu se stie cum ar putea sa va atace. Si atunci e nevoie de mai multe persoane pentru a-l opri din a va "imbratisa”. Cand luati un Anaconda in maini, intotdeauna cu una apucati capul acestuia, altfel sarpele se poate irita si e posibil sa atace. Anaconda nu este un sarpe pentru incepatori, doar crescatorii cu experienta se pot descurca cu un astfel de sarpe, mai ales unul masiv. Intotdeauna achizitionati serpi tineri doar de la crescatori cu experienta, care sa va educe cum sa-l ingrijiti. Un Anaconda traiesti aproximativ 30 de ani, asa ca ar fi bine sa luati in calcul faptul ca este un angajament pe o perioada extrem de lunga. Poate fi acum un sarpe mititel, insa ei au un ritm de crestere alert si in scurt timp va treziti ca nu mai aveti spatiu sa-l gazduiti si posibiliatti sa il intretineti. Calculati bine inainte sa faceti pasul acesta.

OZN obiect zburator neidentificat

OZN - Obiect Zburator Neidentificat

 

OZN, numite si farfurii zburatoare, orice obiect zburator sau fenomen optic care nu poate fi inca explicat. OZN-urile au devenit un subiect foarte interesant cu developarea rapida in astronautica si aeronautica dupa cel de-al doilea razboi mondial. In 1948 Fortele Aeriene al Statelor Unite a inceput indosariarea raportueilor de OZN-uri intr-un dosar numit Project Blue Book (Proiectul Cartea Albastra). O serie de detectii radar coincideau cu raporturile de OZN-uri de langa Aeroportul National din Washington D.C., in iulie 1952, a au facut ca guvernul Statelor Unite sa infiinteze o grupa de ingineri, meteorologi, fizicieni si un astronaut condusi de H.P.Roberson, un fizician din Universitatea de Tehnologie din California. Increderea oamenior ai a guvernului a fost castigata deoarece grupa a fost sustinuta de CIA (Central Intelligence Agency), si a fost clasificata ca secreta. Ultimul raport dat publicului arata ca 90% din rapoartele de OZN-uri pot fi clasificate ca si fenomene meteorologice, everimente astronomice sau un ca un avion, pasare, baloane sau cateodata unele fenomene meteorologice ciudate. Publicitatea facuta primelor rapoarte de OZN-uri in presa a ajutat la simularea a urmatoarelor rapoarte de OZN-uri nu doar in Statele Unite ci si in vestul Europei, in Uniunea Sovietica si Australia .O a doua grupa care se ocupa cu rapoartele de OZN-uri, a fost organizata in februarie 1966, a ajuns la aproximativ aceeasi concluzie ca si predecesoarea ei.                                                                Cu toate acestea unele rapoarte au ramas inexplicabile, In mijlocul anilor 60 o grupa formata din oameni de stiinta si ingineri, dintre care sa-au remarcat James E. McDonald, de la Universitatea din Arizona, meteorolog si J. Allen Hynek, de la Universitatea Northwestern, astronaut, au ajuns la concluzia ca un procenaj scazut din raporturile de OZN-uri credibile au indicat prezenta unor vizitatori extraterestrii. Aceasta senzationala supozitie , care a ajuns in toate ziarele si in toate revistele, s-a confruntat de teoriile celorlalti oameni de stiinta. Aceasta controversa a condus, in 1968, la un studiu sponsorizat de Fortele Aeriene ale Statelor Unite, studiu care avea sediul la Universitatea din Colorado, si era sub conducerea lui E.U.Condon, un fizician cunoscut. Raporul Condon, un studiu despre OZN-uri, a fost elborat de catre un comitet special al Academiei Nationale al Oamenilor de Stiinta. 37 de oameni de stiinta au scris cate un capitol sau cate o parte dintr-un capitol, in acest raport s-au descris in detaliu 59 de raporturi de OZN-uri. Concluzia lui Condor a refuza supozitia existentei a extraterestrilor si a oprit orice alta investigatie a acestor cazuri. Aceasta declaratie a lasat o varietate de opinii despre OZN-uri. O mare fractiune a publicului american, cativa fizicieni si cativa oameni de stiinta au continuat investigarea acetsei supozitii. Un grup de oameni de stiinta au mai crezut in posibilitatea ca extraterestri sa ne fi vizitat, cu toate aceste sanse slabe, mai era un grup de oameni de stiinta investigau aceste cazuri sub pretextul cum ca OZN-urile sunt folositoare in studii sociopsihologice. In 1973 un grup de oameni de stiinta americani organizeaza Centru pentru Studii de OZN-uri in Northfield. RAPOARTE OFICIALE DE OZN-URI: Pana in 1969 Proiectul Cartea Albastra adunase 12,618 de rapoarte, care au fost clasificate identificate fenomen astronomic, atmosferic, artificial sau neidentificate care includeau cazuri in care informatiile nu erau suficiente. Cu toate aceste proiectul s-a incheiat in Decembrie 1969 pe baza raportului lui Condor. Celelalte rapoarte cat de cat reale au fost facute in Canada unde au fost transferat in 1968 de la Departamentul National al Apararii la Consiliu National de Stiinta.Totalitatea raporturilor din Canada au fost in numar de 750, spre sfarsitul anilor 60. Unele dosare despre OZN-uri au mai fost intretinute in Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Austria si Grecia.                                                                              Obiect zburător neidentificat (OZN) (în engleză UFO - Unidentified Flying Object) este denumirea generică dată corpurilor zburătoare reale sau aparente care nu pot fi identificate ca ceva cunoscut (fenomen natural sau creaţie omenească) nici după o investigaţie de specialitate. Termenul a fost introdus în jurul anului 1950. La ora actuală se preferă termenul de Fenomen aerospaţial neidentificat întrucât nu totdeauna e sigur că e un obiect şi uneori a fost observat şi pe sol, si sub apă, dar şi în spaţiul cosmic. Totuşi termenul de OZN este prea răspândit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de Farfurie zburătoare a apărut pe 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, zburând singur cu avionul personal peste munţii din nord-vestul Statelor Unite, a văzut trecând pe lângă el, cu o viteză incredibilă, nişte „obiecte argintii” care – spunea el ulterior – săltau precum o farfurioară pe care o arunci razant pe suprafaţa unei ape. A doua zi ziarele scriau despre “farfurii zburătoare”. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne, obiecte radar şi radar-vizuale. Dacă un OZN este la o distanţă mai mică de 150 metri, fenomenul se numeşte "întâlnire de gradul 1"; dacă, fiind la mai puţin de 150 de metri lasă şi urme (pe sol, pe plante, în fiinţe vii, pe oameni, în aparatură etc.)vorbim de o "întâlnire de gradul al 2-lea, iar dacă apar şi ocupanţi "întâlnire de gradul al 3-lea". Mai recent, presupusele răpiri de oameni sunt numite "întâlniri de gradul al 4-lea". Fenomene asociate Adesea sunt luate drept OZN-uri fenomene naturale: planete, bolizi, nori stratosferici (îndeosebi în amurg), fulgere globulare etc. dar şi creaţii omeneşti: avioane (mai ales experimentale), elicoptere, baloane etc. Există şi farse. Cu toate acestea, pentru circa 5-10% din observaţii, aceste explicaţii sunt excluse. Din acest motiv se face adesea asocierea între OZN şi presupuse nave spaţiale aparţinând unei tehnologii extraterestre. Această ipoteză este respinsă dacă avem în vedere tipul de "extratereştri" comun din filmele şi romanele SF, care ar fi călătorit cu navele lor materiale, prin Cosmos, până la noi. Mulţi specialişti asociază însă OZN-urile cu civilizaţii care nu pot fi puse pe acelaşi plan cu noi, având un avans de sute de milioane de ani faţă de pământeni. Există şi asocieri cu fenomene religioase, spirituale, folclorice etc. cu care s-au evidenţiat multe detalii comune. Istoric Mărturii privind OZN-uri sunt consemnate, în texte, încă din antichitate, fiind văzute şi în evul mediu ca şi în epoca modernă. Există interpretări conforma cărora şi în Biblie apar evenimente legate de fenomenul OZN. În România cele mai vechi consemnări apar în “Cronica Moldovenească”, care scrie că în 8 noiembrie 1517 "semn mare s-a arătat pe cer, că a strălucit din miazănoapte ca o faţă de om şi a stat mult timp şi iarăşi s-a ascuns în văzduh". În 15 octombrie 1595 desupra cetăţii Târgovişte, asediată de Mihai Viteazul a apărut “o mare cometă”, care nu a fost văzută nicăieri în altă parte. Există şi numeroase observaţii de la începutul secolului XX. În timpul celui de al doilea război mondial, piloţii din ambele tabereau văzut OZN-uri; americanii le-au botezat "foo-fighters". Câteva mii de "rachete fantomă" au zburat în 1946 deasupra peninsulei scandinave. În iulie 1947 a produs o vie emoţie anunţul capturării unui OZN prăbuşit lângă baza militară de la Roswell. Explicaţia oficială a fost că s-a prăbuşit un balon meteorologic. Peste 30 de ani câţiva martori oculari au dat detalii asupra celor întâmplate. O anchetă din 1995 cerută de Congresul SUA a evidenţiat că documentele bazei militare din acea perioadă au fost distruse, dar, contrar reglementărilor, distrugerea nu a fost consemnată, lipsind şi numele celui ce a ordonat distrugerea. Au dispărut de asemenea, din muzeul Truman, transcrierile convorbirilor telefonice pentru acele zile. Oficialităţile (mai ales armata) din SUA, URSS, Franţa, Regatul Unit, China şi din multe alte ţări au fost preocupate de fenomen. Unele arhive recent desecretizate dovedesc aceasta. În SUA şi alte ţări regulamentele aviaţiei militare prevedeau proceduri riguroase cu ocazia observării unui OZN. S-a practicat descurajarea interesului public pentru acest subiect şi uneori discreditarea celor care erau preocupaţi de subiect, mai ales prin colportarea unor false documente sau filme, privind o pretinsă colaborare între oficialităţi şi extratereştri. În anii şaptezeci în prim planul atenţiei au ajuns aşa numitele "răpiri OZN". La o conferinţă din 1992 pe acest subiect, la Massachussetts Institute of Technology au fost supuse examinării 2000 de cazuri inexplicabile. O a treia direcţie interesantă din anii optzeci încoace priveşte paralela dintre fenomenul OZN, apariţiile religioase, mitologie, personaje folclorice etc. considerând, pe baza multor detalii, că toate acestea ar avea o cauză comună.

Spiritele

Spiritele

 Conceptia lui Plotin despre spirit Prin spirit noi intelegem gandirea constienta de sine, stiinta despre Eu, despre toate formele de aparitie si functiuni ale sufletului. Esenta sufletului consta intr-o dualitate, in sensul acestei dualitati, Aristotel a vorbit despre o ratiune activa si alta pasiva. Ratiunea pasiva este predispozitia rationala a individului, ce este formata individual. Ratiunea activa este ratiunea genului, ce are menirea sa formeze ratiunea individuala si pe care se fundamenteaza totul care este comun, ceea ce leaga pe oameni in gandire si actiune. Ideea fundamentala a lui Parmenide era aceea ca gandirea este identica cu existenta. Dealtfel, aceasta idee era comuna tuturor ganditorilor greci antici. In ultima analiza nu exista decat o existenta si gandirea este identica cu aceasta existenta. De asemenea si Aristotel reprezenta punctul de vedere ca Dumnezeu este forma pura, Existenta adevarata, in care toate posibilitatile au devenit realitate. Gandirea intuitiva a lui Dumnezeu este indreptata asupra esentei sale proprii. Divinul gandeste divinul, spiritul este ocupat cu spiritul, ratiunea cu ratiunea. La fel accentueaza si Plotin ca in sfera spiritului gandirea si-a ajuns adevarata sa existenta. Si intrucat lumea spirituala este identica cu realitatea adevarata, in ea sfera gandirii este identica cu existenta suprasenzoriala a Ideilor. Dar, spre deosebire de Platon, Plotin crede ca Ideile sunt imanente si de aceea acestea n-au nici un caracter esential in afara ratiunii. Ele au o realitate numai ca idei ale spiritului sau ca ganduri ale Divinului. In idei sunt legate gandirea pura si existenta pura. Aici este gandita existenta de catre ratiunea divina asa cum aceasta este intr-adevar, in Idee continutul divin al lumii si al vietii si forma divina sunt legate laolalta. Pentru Plotin exista o materie suprasenzoriala ce este intrepatrunsa si formata de catre o forma suprasenzoriala. Viata spiritului se petrece in aceasta angrenare stransa dintre forma suprasenzoriala si materia senzoriala. Toate lucrurile sunt compuse din forma si materie. Materia este ceea ce e nedeterminat si nedesavarsit. Forma este principiul determinarii, al tarcuirii, al miscarii si al diferentierii. Asa credea si Aristotel. Plotin face aceste distinctii si in lumea inteligibila. Spiritul isi traieste nu numai viata sa, ci el duce si la formarea lumii senzoriale, fiindca toata energia formativa isi are originea in spirit. Ceea ce este lipsit de spirit este, pentru Plotin, amorf si mort. Viata lucrurilor vine de la spirit. Prin emanatie spiritul mijloceste formele sufletului lumii. Caci ceea ce este in spirit Idee sau forma pura, devine in suflet "logos", asadar principiu al formarii. Spiritul este ceva mai mult supra-personal, sufletul mai mult personal. Plotin este de parere ca in clipa in care noi ne traim viata sufletului, traim realitatea noastra mai inalta, iar cand traim viata spiritului, noi traim viata lui Dumnezeu. Spiritul este, pentru Plotin, un principiu creator, in timp ce sufletul este un principiu pasiv. Sufletul are o natura feminina. El este imanent lumii si in acest sens in opozitie cu spiritul, care ramane mereu o entitate supralumeasca si eterna. Cu toate acestea, spre deosebire de Platon, Plotin il gandeste ca ceva activ, caci spiritul este viata pe cea mai inalta treapta a acesteia, iar viata este miscare. Spiritul este eternitate, existenta pura si o unitate in multiplicitate. El este adevaratul temei al tuturor lucrurilor si ca atare nemarginit in trei sensuri : Ca nedeterminat, ca fara de nici o calitate, ca fara de granita. Gandirea (nous) este principiul lumii spirituale. Este vorba de eterna gandire, ce se gandeste pe sine, esenta sa si care este ceea ce gandeste. In aceasta sfera gandirea si obiectul gandit sunt una. Ca si la Platon si la Plotin ideile sunt niste entitati, eterne, neschimbabile, simple, netrecatoare si opuse lucrurilor senzoriale. Cu toate acestea intre idei si lucrurile trecatoare nu se afla o prapastie, fiindca lucrurile senzoriale participa la existenta ideilor. Dar aceasta in asa fel ca ele nu sunt in intregime ceea ce par a fi, cum sunt Ideile. Lucrurile au apoi o cauza ca temei al existentei lor. Spiritul nu este determinat de cauze, ci el are independenta si libertate. Plotin se intreaba de unde vine deosebirea dintre lumea senzoriala si cea inteligibila ? El gaseste ca originea acestei deosebiri se afla in materie, intrucat aceasta nu poate fi stapanita de forma inteligibila. Originea raului se afla in materie, care este principiul negatiei. Materia este adancul lucrurilor. Toate lucrurile sunt constituite din forma si materie, forma fiind putere formativa spirituala, ce actioneaza in sens teleologic, prin aceea ca, cu toata opozitia fenomenelor din lume, ratiunea conduce totul la o armonie desavarsita. Materia senzoriala, din care sunt constituite lucrurile, este intunecata, nedeterminata, ea este "non-existenta", un rau. Spre deosebire de aceasta, materia lumii spirituale are viata, in timp ce materia lumii senzoriale este lipsita de viata. Aceste doua lumi se comporta una fata de alta ca si prototipul fata de tip. Plotin determina conceptul "materie" prin negatii: materia nu este ratiune, nu este spirit, nu este suflet, nici viata, nici forma. Materia este cea mai departata de Unul si ultima emanatie a acestuia, caci totul este emanat, din eternitate, din Dumnezeu. De aceea lumea spiritului, ca dealtfel si lumea senzoriala, nu sunt un produs al unei fapte libere a lui Dumnezeu, ci acestea sunt devenite din Acesta printr-o necesitate nevoita. Plotin descrie frumusetile lumii suprasenzoriale, care este stapanita de o unitate si armonie perfecta, in timp ce lumea senzoriala este numai o copie a lumii spiritului, iar destinul acesteia din urma este trecerea. Dar nici lumea senzoriala nu este total parasita de Dumnezeu, desi aceasta s-a departat de temeiul originar al vietii. Omul insusi a cazut in aceasta vina si de aceea el a fost exilat in corp. Cu toate acestea, atat lumea cat si omul se pot ridica la adevarata lor patrie. In ceea ce priveste lumea, lucrul acesta este posibil datorita faptului ca ea, este oranduita dupa o ordine si frumusete ce-si are originea in sufletul lumii. Cu aceste idei Plotin a influentat pe Augustin si pe alti Parinti ai Bisericii.                                                         Lumea spiritelor Spiritele sunt scântei din lumina Divinităţii Supreme. Dumnezeu este acelaşi pentru toată suflarea de pe Pământ. Mă refer la tot ce are viaţă şi suflet pe această planetă zbuciumată: oameni, animale, insecte, plante, forme de relief şi multe altele. Tot ce există în natura terestră posedă suflet, iar fiecare suflet aparţine unui spirit. Nu există spirite fără suflet, dar nici suflete lipsite de scânteia vieţii, care este spiritul. Ceea ce cred mulţi oameni despre spirite este total confuz. Unii înţeleg foarte greu că omul ajuns în pământ, în apă sau sub formă de cenuşă, nu va renaşte şi nu va mai fi acelaşi niciodată. După trecerea în lumea de dincolo de bariera morţii trupeşti, doar spiritul mai rămâne în viaţă. El este cel care trece această barieră, împreună cu sufletul său. Omul de odinioară dispare pentru totdeauna, iar locul său, în lumea scânteilor de lumină divină, energie şi inteligenţă, îl ia spiritul. FORMA SPIRITELOR Nu poate nimeni, în afară de Divinitatea Supremă care l-a creat, să vadă spiritul în totalitatea sa. Există muritori care pot distinge emanaţia luminoasă a energiei spiritului. Această emanaţie cuprinde sufletul spiritului respectiv. Spiritul, fiind extrem de mic, devine practic invizibil ochiului şi minţii omeneşti. Emanaţia luminoasă are o întindere foarte mare, dar de dimensiuni diferite pentru diversele spirite ce populează spaţiul dintre noi, din atmosfera terestră şi din întinderea infinită a Cosmosului. La spiritele echilibrate, sănătoase din punct de vedere energetic, emanaţia luminoasă (căreia i se mai spune "aură energetică") are o formă sferică perfectă. Majoritatea spiritelor-sferă nu mai au obligaţia de a se încarna în muritorii de pe Terra. Ele au multe îndatoriri şi ocupaţii celeste, muncind neobosite pentru ca totul să decurgă perfect în lumea spiritelor care guvernează Universul. Spre deosebire de acestea, unele spirite se află în suferinţă energetică şi sufletească, emanaţia lor având o formă prea puţin geometrică, sau chiar deloc geometrică. Aparatele fotografice moderne pot să înregistreze diverse forme ale spiritelor. Acolo unde sfera luminoasă nu este completă sau prezintă găuri, rupturi, spiritul respectiv se află în mare durere. A fost atacat de energii potrivnice sau încă se află în plină evoluţie. Până la completarea formei sferice perfecte, el va duce o luptă îndelungată cu duşmanii energetici şi cu propria neputinţă de a evolua cât mai repede, conform năzuinţelor sale. Orice spirit de bună calitate se poate afla, în anumite momente, în situaţii periculoase, putând fi atacat de energiile inferioare, prezente peste tot în spaţiul terestru şi cel cosmic. Datoria fiecărui spirit aflat în plină evoluţie este să spere şi să lupte pentru a se înălţa în rang, spre a se apropia de Lumina Supremă, emanată de Tatăl Ceresc. Aparatele fotografice au surprins de nenumărate ori, în lumea întreagă, forme luminoase geometrice: sferă, hexagon, pentagon, romb, triunghi. Acestea sunt aurele entităţilor aflate în plină evoluţie spirituală, care îşi pot continua seria încarnărilor, conform voinţei lor. Oamenii dotaţi cu vedere în spaţiile cu mai multe dimensiuni pot observa uneori forme ciudate, albicioase sau de diferite culori. Acestea sunt spirite de o calitate mai joasă, neechilibrate energetic şi sufletesc. Lupta lor plină de speranţe pentru evoluţia spirituală şi apropierea de Lumea Îngerilor lui Dumnezeu este asiduă şi permanentă. În mod sigur, le este impus lanţul încarnărilor, care vor fi numeroase şi zbuciumate. LIMBAJUL SPIRITUAL Despre limbajul spiritual s-a scris extrem de puţin şi într-un mod cât se poate de confuz. Trebuie să ştie toată omenirea că spiritele au limbajul lor specific, total diferit de cel al cuvântătoarelor terestre. Este un limbaj energetic, vibratoriu, care nu poate fi auzit şi înţeles de nici o fiinţă de pe Pământ. Mediumii clarauditivi pot auzi doar traducerea limbajului spiritual în limba pe care ei o folosesc în preluările telepatice. Această traducere i se dă omului automat, prin bunăvoinţa şi truda spiritelor care fac munca de traducător. Nimic nu se petrece la întâmplare între spirite şi oameni, nici măcar comunicarea telepatică. Vă pot da un exemplu: dacă o fiinţă umană are darul dumnezeiesc de a putea comunica prin mintea sa cu fiinţele inteligente ale lumii spiritelor, ea va primi mesajele într-o limbă pe care o cunoaşte şi la nivelul său de înţelegere. Dacă, prin excepţie, omul primeşte mesaje neinteligibile pentru el, atunci să ştiţi că un anumit aspect al telepatiei sale nu funcţionează corect sau, pur şi simplu, spiritele traducătoare nu vor să îl ajute. Aş avea multe să vă spun despre deosebirile esenţiale dintre limbajul spiritului şi cel al omului. Înţeleg că oamenii care îşi pierd prin moarte cele mai dragi fiinţe doresc din tot sufletul să le regăsească în aceeaşi formă, atât de bine cunoscută de ei. Acest lucru fiind practic imposibil, din motivele pe care vi le-am prezentat mai sus, sărmanii muritori se agaţă de orice şi oricine le-ar putea da speranţa reîntâlnirii cu cei pierduţi. Nenumăraţi sunt aceia, în întreaga lume, care apelează la mediumi pentru a-şi apropia cumva fiinţele trecute în lumea spiritelor. În mesajele oferite de mediumi, muritorii neconsolaţi caută cu înfrigurare cuvintele pe care le ştiu de multă vreme şi care le sunt atât de dragi. Nespus de fericiţi sunt aceia care îşi recunosc răposaţii în vorbele mediumului! Mare le este consolarea şi speranţa unei reîntâlniri dincolo de hotarele morţii! Ce ne facem, totuşi, cu aceia care nu recunosc vorbele celor dragi? Dezamăgirea lor nu cunoaşte limite. Pentru aceştia mai am câte ceva de explicat. Spiritele, odată ajunse în lumea lipsită de trupuri, uită aproape tot ce au ştiut ca oameni. Şocul provocat de moarte este imens, mai ales la cei care au avut un sfârşit rapid şi violent. Mă refer cu deosebire la cei decedaţi prin crime, sinucideri, accidente. Pe aceştia îi obsedează multă vreme situaţia dramatică în care şi-au pierdut viaţa, uitând adeseori cine au fost pe Pământ. Pentru ei, perioada de revenire a memoriei spirituale este mult mai mare decât în cazul celor decedaţi prin moarte normală. Cel mai repede îşi recapătă memoria foştii bătrâni, care au avut răgazul necesar să se apropie de obiceiurile vieţii de dincolo. Ca un ultim aspect al povestirii mele, doresc să le spun muritorilor care cer de la mediumi convorbiri cu spiritele celor apropiaţi că intenţiile egoiste, pur omeneşti nu îşi au locul în relaţiile cu lumea nevăzută. Cele mai nobile motive de comunicare sunt cele sufleteşti. A le cere spiritelor să dezvăluie amănunte de ordin tehnic, cum ar fi parolele dispozitivelor electronice, este un lucru exagerat şi absurd. În plus, cererea de a găsi bijuterii ascunse sau acte de tot felul, este şi ea nedemnă de a fi luată în seamă. În concluzie, oamenii care doresc să comunice cu lumea spiritelor sunt rugaţi să nu exagereze în speranţele lor. Ei pot primi de la spirite sfaturi de suflet, cuvinte de aur, pe care nu au cum să le obţină din altă parte. Egoismul, interesele meschine, materiale, pur omeneşti le sunt necunoscute fiinţelor din lumea nevăzută. Ele au doar inteligenţă şi suflet. Nu le interesează banii, averea, funcţiile înalte destinate oamenilor, dar nici concurenţa sălbatică, setea de răzbunare, ura, invidia, ipocrizia. Muritorii de rând care se străduiesc să-şi scoată din suflet aceste trăiri egoiste şi periculoase vor avea mai puţine motive de căinţă atunci când vor ajunge în Lumea lui Dumnezeu...                                      Spiritele in timpul luptelor Odinioara, anticii ne infatisau pe zei luand partea cutarui sau cutarui popor. Acesti zei nu erau altceva decat spirite reprezentate sub forma de figuri alegorice. Intr-o batalie exista spirite care asista, sustin si stimuleaza curajul fiecarei parti. Intr-un razboi, dreptatea este intotdeauna de o parte dar de partea celui care nu are dreptate sunt spiritele care nu cauta decat discordia si distrugerea; pentru ele razboiul este razboi, dreptatea cauzei le intereseaza prea putin. Anumite spirite il pot influenta pe un general in conceperea planurilor campaniei cat si proiectele. Spiritele rele ar putea sa-i sugereze niste combinatii nefericite pentru a-l face sa piarda - dar nu el are liberul arbitru? Daca judecata lui nu-i permite sa distinga o idee justa de una falsa, va suporta consecintele. Va face mai bine sa asculte decat sa comande. Este posibil ca generalul sa poata fi condus cateodata de un fel de al doilea vaz, un vaz intuitiv care ii arata cu anticipatie rezultatul combinatiilor sale. Adesea se intampla astfel la omul de geniu; este ceea ce se numeste inspiratie si-l face sa actioneze cu un fel de certitudine. Aceasta inspiratie ii vine de la spiritele ce-l conduc si-l fac sa profite de facultatile cu care este inzestrat. In tumultul luptei, ce devin spiritele care sucomba? Continua oare sa se mai intereseze de situatia bataliei dupa ce au murit? Unele se intereseaza, altele se indeparteaza. In lupte, se intampla ceea ce are loc in toate cazurile de moarte violenta: in primul moment spiritul este surprins si cam zapacit, si nu crede ca este mort; i se pare ca inca mai ia parte la actiune; numai ca realitatea i se infatiseaza putin cate putin. In primul moment, spiritele care, in viata fiind, se luptau unele cu altele, se mai recunosc ca inamici dupa ce au murit. Ele sunt in acele momente, tulburate si pot sa-i poarte pica inamicului si chiar sa-l urmareasca. Dar cand se linistesc, isi dau seama ca animozitatea lor nu mai are obiect. Totusi, ele mai pastreaza unele urme in functie de caracterul lor. Mai percep foarte bine zanganitul armelor. Exista putine morti intru totul instantanee. De obicei spiritul al carui corp tocmai a fost lovit mortal nu are constiinta momentului; cand incepe sa se regaseasca, atunci poate distinge spiritul care se misca alaturi de cadavru. Acest lucru pare atat de natural incat vederea corpului mort nu-i produce niciun efect dezagreabil; intreaga viata fiind mutata in spirit, el singur ii atrage atentia; cu el converseaza, sau lui ii comanda.

Fantomele

Fantome

Fantomele, strigoii si stafiile sunt creaturi fictive, a caror existenta nu este dovedita. Ele nu au corp si se crede ca sunt de fapt suflete ale oamenilor care au ramas, dupa moarte pe Pamant. Acest lucru s-a intamplat ori datorita unei morti brutale si a setei de razbunare, ori din cauza ca nu au beneficiat de un ceremonial de inmormantare, deci nu li s-a oferit odihna vesnica. Aceste creaturi dateaza de mult timp. În multe mitologii ele erau vazute drept creaturi malefice, razbunatoare, cu intentii ticaloase. În mitologia japoneza, strigoii sunt violenti, capabili de razbunari fizice teribile asupra dusmanilor care au mai supravietuit. Uneori, aceste creaturi nu sunt decat niste suflete pasnice, tacute, docile, ce pot fi uneori vazute. Povestile cu case bantuite de fantome sunt elemente de baza in istoria acestor fiinte supralumesti. Se spune ca in Marea Britanie, in special in Scotia, exista cele mai multe locuinte bantuite, care atrag implicit multi turisti. În prezent, Societatea Britanica si Americana pentru Cercetari Metapsihice investigheaza si clasifica o multime de cazuri in care se zice ca ar fi prezente fantome, incercand totodata sa dea explicatii logice si stiintifice acestor intamplari. O teorie elaborata pentru a explica unele cazuri de aparitii de fantome este cea care sustine ca evenimentele dramatice cauzate de moartea unei persoane dragi, pot influenta sensibilitatea si emotiile unei persoane facand-o astfel sa creada ca vede aceste fiinte paranormale. Daca existenta fantomelor, a strigoilor si a stafiilor ar fi dovedita atunci s-ar putea afla si raspunsul vietii de dupa moarte. play-hard.net 
Probabil este fenomenul paranormal cel mai cunoscut si cel mai raspandit din lume, avand in vedere ca fiecare civilizatie “se mandreste” cu fantomele sale si de secole se inregistreaza astfel de aparitii pe intreg mapamondul... Cuvantul fantasma (fantoma) deriva din grecescul "phàinesthai" si inseamna “a aparea”,  in sensul aparitiei rapide a unei persoane, animal sau obiect, si disparitiei la fel de precipitate. Dincolo de motivatia “materializarii” lor, este interesant si modul in care o fac: uitati pentru un moment de fantomele “clasice” in cearceafuri sau cavalerii fara cap; o sumedenie de astfel de aparitii sunt entitati invesmantate in haine de epoca sau iau forma de vapori, vanturi reci, globuri de lumina. De asemenea, exista si fantome ale elementelor, cunoscute deja din antichitate, ce populeaza aerul, apa, padurile, fluviile, lacurile; aflate intr-o “conexiune” totala cu natura, in general invizibile, dar cu posibilitatea de a lua chip uman (vezi fata morgana, gnomii, elfii, sirenele sau nimfele), aceste figuri au imbogatit panorama mitologiei minore. Jung teoretiza ca ar fi de-a dreptul “elemente arhaice ale inconstientului colectiv”. In Occident, se poate spune ca acest fenomen a fost inaugurat de fotografia paranormala, iar cazuistica existenta este fara nicio umbra de indoiala una imensa, si intr-o continua crestere. Manifestarile sunt insa felurite si imbraca aspecte atat de diferite intre ele incat a vorbi despre o clasificare a acestor cazuri este un subiect foarte delicat. Si totusi, o subdivizare principala separa fantasmele subiective de cele obiective: primele se arata unei singure persoane, motiv pentru care exista dubiul ca ar fi mintea acesteia cea care a dezvoltat imaginea, ca intr-un vis; in cadrul celei de-a doua, lucrurile se complica intrucat terte persoane sunt “convocate”. Fantomele nu sunt simpla inchipuire ori aberatie a mintilor bolnave, scrie Petru Comanescu in cartea sa “Parapsihologia ”. In opinia autorului, nu putem sa nu admitem ca (in anumite situatii)  fenomenul “fantomelor” s-a manifestat realmente. Mai ramane sa intelegem si de ce. Pe cat se pare, orice incercare de a da o explicatie acestui fenomen se bazeaza pe teoria reincarnarii. Lasand la o parte exagerarile grosolane si simpliste, spune Comanescu, r eincarnarea nu e o idee de lepadat. Un astfel de model ciclic al vietii presupune faptul ca materia nu e niciodata distrusa, se reintoarce in “sistem” pentru a reaparea mai tarziu. Din aceasta perspectiva, materia organica, vie, s-ar resuscita sub aceeasi forma, cu acelasi tipuri de comportament, intr-un proces de reincarnare. Lasand la o parte genetica, potrivit careia memoria speciei se conserva prin informatiile stocate intracelular si vehiculate prin  AND si ARN, lasand la o parte si clonarea, specialistii in parapsihologie cred ca oamenii poseda si un alt tip de memorie: cea numita “memoria aurei”, fenomen numit si “efectul fantoma”. Iar  fantomele viilor sau ale mortilor ar conserva adesea tocmai memorii bioenergetice, forme de bioenergie capabile sa “inmagazineze” forma organismului viu. “Din toate datele pe care le posed rezulta ca aceasta actiune conservata continua si dupa ce organismul nu mai este viu. Nu stiu ce este bioenergia, dar se pare ca ea nu piere”, spune pe sleau autorul Parapsihologiei. O incercare de a trece in revista cazurile autentice de aparitii ale fantomelor este lucrarea lui Ernesto Bozzano intitulata “Fenomene de bantuire” unde, in total, autorul retine 374 de cazuri. Gratie acestora, mai tarziu, Rene Sudre va opera o sistematizare a caracteristicilor acestui capitol din parapsihologie, identificand patru trasaturi principale: fenomenele de bantuire sunt legate de o zona foarte limitata, cladire, camera sau obiect; nu par a necesita prezenta unui medium; sunt in genere persistente, dar nu neaparat si periodice si au legatura, de cele mai multe ori, cu un eveniment tragic sau o moarte. Mai exista si o a cincea trasatura – asa-numitul “automatism al fantomelor”, analizata de Colin Wilson in 1971, potrivit careia fantomele mortilor ar reveni in locul unde au trait si ar repeta simulacrul actelor comise in viata (victima unei crime sau a unui accident ar aparea cu bratele intinse si cu chipul schimonosit de groaza, asasinul condamnat ar geme si ar implora iertarea, etc). Faptul ca fantomele apar in urma unui eveniment tragic sau a unei morti violente este explicat de ocultisti prin aceea ca atunci are loc o emisie masiva de bionergie; iar realitatea ca totusi, foarte putine asasinate sau accidente genereaza materializari de fantome este explicat de acestia prin aceea ca numai “sufletele inferioare” sau “nenorocite” se reintorc sa bantuie pamantul: unii au savarsit greseli grave pe timpul vietii si doresc sa le indrepte, altii sunt tinuti in loc de afectiunea fata de persoane aflate in viata sau chinuite de constiinta datoriei neimplinite. Din punctul de vedere al parapsihologilor, materializarea fantomelor s-ar datora unui subiect indepartat sau unuia ignorat: subiectul ignorat fiind acel individ cu puteri paranormale care nu-si cunoaste inzestrarea – el percepe (inconstient) energia stocata si o materializeaza prin teleplastie si prozopopeza spontana -, in timp ce subiectul indepartat ar fi individul bine dotat din punct de vedere paranormal, dar aflat la distanta; acesta din urma trebuie sa aiba capacitatea perceptiei extrasenzoriale, precum si forta de a realiza teleplastia, acesta din urma fiind echivalenta cu materializarea fantomei. Zguduitorul aspect constituit de aparitia fantomelor defunctilor reprezinta o tipologie ce pare a fi corelata unor factori mentali (telepatie, vis) sau unor cunostinte personale (ganditi-va la aparitia unor rude sau cunostinte decedate care va trimit mesaje).  La momentul actual, una dintre explicatiile acreditate este ideea ca aceasta tipologie specifica de fenomene ar fi un soi de “amintire” a cuiva care a trait vreme de multi ani intr-un loc, facand intodeauna aceleasi lucruri; nu se stie exact cum, dar ele au ramas “intiparite” ca pe o banda magnetica. Urmarind acelasi exemplu al benzii magnetice se poate imagina ca viata, dar mai ales timpul, asa cum percepem, nu ar fi decat o linie dreapta printre alte linii drepte (ce reprezinta alte dimensiuni, asadar alte lumi) si daca dintr-o ratiune necunoscuta si incontrolabila una dintre aceste linii ar suporta o usoara si temporara interferenta (cum ar fi de tip magnetic), cele doua dimensiuni ce ar intra in coliziune, ar genera ceea ce numim fantoma.  Nu e exclus ca aceasta ipoteza, in masura in care ar fi si validata, sa stea la baza multor alte fenomene bizare. Fantasmele nascute doar prin intermediul sedintelor de spiritism, asadar cu ajutorul unui medium sunt de cele mai multe ori  rude decedate ale unuia dintre cei prezenti. Se infatiseaza sub diferite forme: siluete luminoase cu chipuri bine definite, de la maini la fata si pana la brate create din ectoplasma (substanta spirituala pe care spiritistii sustin ca ar emana-o mediile in timpul transei). Nu lipsesc totusi nici cazurile de fantome ale unor persoane necunoscute celor prezenti la sedinta de spiritism. Aceasta tipologie de fantome este, de altfel, si cea mai suspectata de sarlatanie intrucat in decursul timpului numeroase astfel de sedinte au rezultat a fi trucate si, in consecinta, fenomene precum formele ectoplasmatice au reiesit a fi doar produse ale credulitatii umane. De asemenea, unii cercetatori ai acestui domeniu sunt tentati sa afirme ca nu poate fi credibila marturia aparitiei unui decedat din partea unui martor aflat la curent cu faptul ca persoana in cauza a murit, pentru ca mintea umana dispune de o imaginatie bogata, iar stresul, durerea sau oricum perioadele de tensiune deosebita din viata oricui pot declansa dereglari psihice. Exista totusi si cazuri in care un subiect asista la o aparitie despre care va descoperi ulterior ca apartine unui defunct. Daca vrei sa scapi de-o fantoma, cred specialistii, cel mai simplu mod este sa pleci tu; o astfel de fantoma “domestica” nu va pleca nicicum din casa “bantuita”, intrucat prezenta ei depinde strict de zona respectiva. Acest fenomen se numeste “influenta locala”. In opinia lui Petru Comanescu, chestiunea “influentei locale” aminteste de experienta senzitivilor, acele persoane dotate cu perceptie extrasenzoriala, si pare sa contureze o ipoteza: obiectele se pot “incarca psihic”, ele pot acumula o parte din bionergia persoanei care le-a utilizat o perioada mai lunga. De asemenea, ele corespund categoriei de fantasme obiective si sunt rare cazurile in care aceste fantome chiar au intrat intr-o comunicare cu cei care asistau la aparitie. In timp ce spiritistii considera aceste entitati ca fiind o tipologie legata inca de lumea materiala, de vechile lor obiceiuri si care, mai ales, nu realizeaza ca au trecut in lumea de “dincolo”, Comanescu scrie ca fantomele care bantuie pe trasee fixe si limitate constituie tocmai manifestari ale bionergiei stocate in obiecte. 
  In trecut, cand oamenii credeau mai mult decat astazi in mituri si legende, fantomele pareau mai spectaculoase. Ei vedeau imagini ale zeilor sau figure eroice, iar armatele-fantoma luptandu-se pe cer erau o prezenta obisnuita. Astazi, astfel de viziuni sunt rare; in viziuinile moderne, e prezenta de obicei o singura fantoma. Aceasta diferenta ar indica o legatura intre tipul de aparitie si mediul sau experienta persoanei care o vede. Exista povestiri despre regale Arthur si vechii zei Odin si Thor, care lupta in mari batalii purtate de fantome. Aceste proiectari fantomatice puteau fi miraje ale unor lupte reale, sau erau probabil semen premonitorii ale unor batalii ce aveau sa urmeze. In timpul primului razboi mondial (1914-1918), prima batalie la care au luat parte fortele britanice a fost cea de la Mons, in Belgia, unde englezii erau intr-o evidenta inferioritate numerica fata de germani. Ziarele timpului au scris atunci despre o imagine miraculoasa care a aparut pe cer deasupra campului de lupta, aceasta incurajans trupele britanice. Se presupune ca aratarea fantomatica i-ar fi infatisat pe Sf. Gheorghe si pe arcasii sai, dar martorii oculari de ambele parti sustineau ca era vorba de o armata fantoma cu sabii, proiectata pe cer ca un film. Nu se auzeau niciun fel de sunete, dar tabloul a fost receptat de multi oameni aflati pe campul de lupta si interpretat drept o interventie divina. In august 1942, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, trupele aliate au lansat un atac asupra orasului Dieppe, pe coasta normanda, in Franta ocupata de germani. Era un preludiu la debarcarile din Ziua Z si misiunea a avut success. Noua ani mai tarziu, doua femei aflate in vacanta langa Dieppe au fost trezite in zorii unei zile de zgomote de impuscaturi. In urmatoarele trei ore, ele au ascultat uimite, in tacere, sunetele luptei care a avut loc cu noua ani mai inainte. Relatarile lor au fost apoi comparate cu datele oficiale despre batalie si au fost gasite extreme de asemanatoare. Sir Francis Drake (1540-1596) folosea o toba a chema la lupta echipajul navei sale Golden Hind. Conform legendei, Drake a promis pe patul de moarte sa se intoarca si sa lupte pentru Anglia de cate ori va suna toba care anunta apropierea inamicului. In timpul ceui de-al doilea razboi mondial, multe nave de razboi au fost salvate miraculos de la dezastru, in timp ce se auzeau sunete fantomatice de toba. Toba lui Drake nu mai fusese insa dusa niciodata la bordul vreunei corabii din momentul intoarcerii sale in Anglia, adica in secolul al 16 lea. Pe cand se afla in tabara, langa Roma, in anul 312, imparatul Constantin a avut viziunea unei cruci in mijlocul cerului. O inscriptie de pe aceasta cruce il indemna sa atace. El a atacat si a castigat. Drept recunostinta pt Sfantul Duh, el a dat ordin ca religia crestina sa devina religia oficiala a Imperiului Roman. In iunie 1876, eroul Razboiului Civil American, generalul Custer, a fost ucis la Little Bighorn intr-o lupta impotriva indienilor Sioux. Cu o luna inainte, la inceputul expeditiei, pe cand Custer iesea din Fortul Abraham Lincoln, oamenii din fort au vazut jumatate din regiment cum se ridica sus, pe cer, si apoi dispare. Ulterior, jumatate din regimental al VII lea de cavalerie a fost masacrat in batalie.